În 2015 Flavius Ardelean publică romanul Scârba sfântului cu sfoară roșie (Miasma #1), debutul uneia dintre cele mai fascinante serii de fantastic întunecat din literatura română. Volumul, istorisit de misteriosul Bartholomeus Pumn-de-Oase, prezintă aventurile unui grup de prieteni condus de Sfântul Tausch, într-un basm straniu despre om și ce se află dincolo de el. Micul Taush pare un simplu băiat din cetatea Gaisterștat, până când, într-o zi, începe să toarcă un șnur roșu din buric. Dus în ucenicie la Moșu’ Tace, Taush ia parte la tainele Lumii și ale ne’Lumii, învață ce înseamnă prietenia alături de Danko Ferus și Bartholomeus și cunoaște iubirea la sânul Katherinei. Dar, când un bâlci ucigaș de dincolo de Lume distruge tot ce are Taush mai de preț, ucenicul alege să plece întovărășit de prietenii săi să caute răul și să-l alunge din Lume. Romanul Bășica Lumii și a ne’Lumii (Miasma #2; 2017) continuă aventurile celor trei tovarăși de drum din Scârba sfântului cu sfoară roșie, aflați acum pe căi diferite, dar cu aceeași destinație: cetatea Mandragora, cea chinuită de Frații Spânzufrații. Danko Ferus învață de la ne’Oamenii Porții ce înseamnă adevăratul Cuvânt cel Dintâi, Femeia Umbră suflă viață peste oasele îngropate ale lui Bartholomeus și adevăratul Taush primește nou trup de la Căutătorii de Cheie din Valea Roasă, dar în ne’Lume Marea Larvă a început să se foiască și ne’Oamenii se pregătesc de război. În 2016 Flavius Ardelean publică Miasma. Tratat de rezistența materialelor (Miasma #4). La câteva secole după dispariția sfântului Taush, în fosta cetate Mandragora, un preot găsește pe treptele bisericii din cartierul Primi un ars misterios pe care îl adoptă și-l îngrijește ca pe propriul fiu, scăpându-l astfel de la moarte. Câteva luni mai târziu, adolescentele cetății cad într-un somn adânc din care nu se mai trezesc. Din 2017 Miasma #3 se află în lucru la autor cu o dată de finalizare nedeterminată.
“Miasma este un regal al visceralităţii labirinturilor suprapuse, una dintre cărţile de căpătâi ale firilor purgatoriale. (România literară)
“Flavius Ardelean scrie în Miasma despre lumi alternative până dincolo de multivers, o fabulă a deghizării grotescului în sublim și invers.” (Suplimentul de cultură)
“La Flavius Ardelean nesiguranța aflării între viu și mort, între Lume și Ne’Lume – în, probabil, cele mai frumoase pagini despre descompunere scrise la noi după ’89 – capătă o ideologie proprie.” (Observator cultural)